Artistul este asemeni unui copac care îşi trage seva din adâncuri neştiute, o trimite, filtrează şi îmbogăţeşte prin trunchiul său (cerebral, spiritual, psihologic) şi o dezvoltă într-un coronament în funcţie de ciclul natural, climatic, geografic, într-un total acord cu sinele propriu – unic în timp şi în spaţiu. Este total diferit ceea ce se produce în adâncuri, la rădăcină, de ceea ce se găseşte în frunzişul bogat al coroanei sale. Artistul culege din adâncuri şi trimite la vârfuri – el nici nu slujeşte, nici nu comandă, este doar un observator şi un mediator.